Manuel I al Portugaliei
Manuel I | |
Rege al Portugaliei | |
![]() Pictură a lui Manuel I din secolul XVII | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 31 mai 1469(1469-05-31) Alcochete, Portugalia |
Decedat | (52 de ani) Lisabona, Portugalia |
Înmormântat | Mosteiro dos Jerónimos[*][[Mosteiro dos Jerónimos (building in Santa Maria de Belém, Lisbon District, Portugal)|]] ![]() |
Cauza decesului | pestă ![]() |
Părinți | Infantele Fernando, Duce de Viseu Infanta Beatrice a Portugaliei |
Frați și surori | Eleanor de Viseu Isabel de Viseu[*][[Isabel de Viseu (Duchess of Braganza)|]] Diogo I, Duke of Viseu[*][[Diogo I, Duke of Viseu (Infante Diogo of Viseu (1450–1484))|]] Infante John, Duke of Viseu[*][[Infante John, Duke of Viseu (Portuguese infante)|]] ![]() |
Căsătorit cu | Isabella, Prințesă de Asturia Maria de Aragon Eleanor de Habsburg |
Copii | Miguel da Paz, Prinț de Asturia și Portugalia Ioan al III-lea al Portugaliei Isabela a Portugaliei Beatrice, Ducesă de Savoia Infantele Luís, Duce de Beja Infantele Fernando, Duce de Guarda și Trancoso Infantele Cardinal Afonso Henric al Portugaliei Infantele Duarte, Duce de Guimarães Infanta Maria |
Religie | Biserica Catolică ![]() |
Ocupație | suveran[*] ![]() |
Limbi vorbite | limba portugheză[1] ![]() |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | duce Rei de Portugal e dos Algarves[*][[Rei de Portugal e dos Algarves (Portuguese noble title of the monarch of Portugal)|]] |
Familie nobiliară | Casa de Aviz-Beja |
Domnie | |
Domnie | 25 octombrie 1495—13 decembrie 1521 |
Încoronare | 27 octombrie 1495 |
Predecesor | Ioan II |
Succesor | Ioan III |
Semnătură | |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Manuel I (31 mai 1469 – 13 decembrie 1521), Norocosul (portugheză o Afortunado) a fost rege al Portugaliei. A fost fiul Infantelui Ferdinand, Duce de Viseu (1433–70) și a soției acestuia, Infanta Beatrice a Portugaliei. Numele său este asociat cu o perioadă de civilizație portugheză distinsă prin realizări semnificative atât în afacerile politice cât și în arte.
Primii ani
Mama sa a fost nepoata regelui Ioan I al Portugaliei; tatăl său, Prințul Fernando, a fost al doilea fiu al regelui Eduard al Portugaliei și fratele mai mic al regelui Afonso al V-lea al Portugaliei. Manuel i-a succedat în 1495 verișorului său primar, regelui Ioan al II-lea al Portugaliei, care era și cumnatul său, fiind căsătorit cu sora lui Manuel, Leonor.
Manuel a crescut în mijlocul conspirațiilor nobilimii superioare portugheze împotriva regelui Ioan al II-lea. El a fost conștient că mulți oameni au fost uciși și exilați. Fratele său mai mare, Diogo, Duce de Viseu, a fost înjunghiat mortal în 1484 de către însuși regele.
Manuel a avut astfel toate motivele să-și facă griji atunci când a primit un ordin regal în 1493 să se prezinte la rege, dar temerile sale au fost nefondate: Ioan al II-lea a vrut să-l numească moștenitor la tron, după moartea fiului său, Prințul Afonso, precum și a încercărilor sale eșuate de a-l legitima pe Jorge, Duce de Coimbra, fiul său nelegitim. Ca urmare a acestui noroc a fost poreclit Norocosul.
Domnie
A fost încoronat la 27 octombrie 1495, la două zile după decesul regelui. Manuel s-a dovedi un demn succesor al vărul său Ioan al II-lea, sprijinind explorarea portugheză a Oceanului Atlantic și dezvoltarea comerțului portughez. În timpul domniei sale, au fost realizat următoarele:
1498 — Descoperirea rutei maritime spre India de către Vasco da Gama
1500 — Descoperirea Braziliei de către Pedro Álvares Cabral
1505 — Numirea lui Francisco de Almeida ca primul vicerege al Indiei
1503–1515 — Stabilirea unui monopol pe rutele maritime din Oceanul Indian și Golful Persic de Afonso de Albuquerque, un amiral, în beneficiul Portugaliei
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/db/Vasco_da_Gama_apresenta_a_D._Manuel_as_prim%C3%ADcias_da_%C3%8Dndia.jpg/220px-Vasco_da_Gama_apresenta_a_D._Manuel_as_prim%C3%ADcias_da_%C3%8Dndia.jpg)
Toate acestea au contribuit la construirea imperiului colonial portughez care au făcut din Portugalia una dintre cele mai bogate și cele mai puternice țări ale lumii. Manuel și-a folosit averea pentru a construi un clădiri regale (în stilul Manueline) și pentru a atrage oameni de știință și artiști la curtea sa. A încheiat tratate comerciale și alianțe diplomatice cu China și Imperiul persan. Papa a primit o ambasadă monumentală din Portugalia în timpul domniei sale menită să atragă atenția asupra bogățiilor nou dobândite ale Portugaliei întregii Europe.
În timpul domniei lui Manuel, absolutismul regal a fost metoda de guvernare. Adunarea regatului s-a întâlnit doar de trei ori în timpul domniei sale de 26 de ani, mereu la Lisabona, scaunul regelui. Manuel s-a ocupat de reformarea curților de justiție și a sistemului fiscal pentru a se adapta la progresul economic al Portugaliei. Om religios puternic, el a cheltuit o mare parte din averea țării pentru construirea de biserici și mănăstiri, precum și în evanghelizare unor noi așezări de către misionari catolici.
Relația lui cu evreii portughezi a început bine. La începutul domniei sale, el a eliberat toți evreii care fuseseră captive în timpul domniei lui Ioan al II-lea. Din nefericire pentru evrei, el a decis să se căsătorească cu Infanta Isabella de Aragon, atunci moștenitoarea viitoarei coroanei unite a Spaniei (văduva nepotului său Prințul Afonso). Ferdinand și Isabella expulzaseră evreii din 1492 și nu și-ar fi căsătorit fiica cu regele unei țări care încă tolera prezența lor. În contractul de căsătorie, Manuel I a fost de acord să-i persecute pe evreii din Portugalia.
La 5 decembrie 1496 a fost promulgat un decret prin care se cerea evreilor să se convertească la creștinism sau să părăsească țara fără copii lor.[2]
În 1498, la vârsta de 27 de ani, soția lui Isabella a murit dând naștere unui băiat, Miguel da Paz, care a fost moștenitorul tronurilor Castiliei și Portugaliei până la decesul lui în 1500. Șansa lui Manuel de a deveni rege al Castiliei s-a risipit odată cu moartea Isabellei. Atunci Manuel s-a căsătorit cu sora mai mică a Isabellei, Maria de Aragon, care l-a născut pe viitorul rege Ioan al III-lea al Portugaliei.
Descendenți
Cu Isabella de Aragon (căsătorit în 1497):
- Miguel da Paz (23 august 1498 - 20 iulie 1500), prinț și moștenitor al Portugaliei, Castiliei și Aragonului
Cu Maria de Aragon (căsătorit în 1501):
- João, Prinț al Portugaliei (7 iunie 1502 - 11 iunie 1557), viitorul rege al Portugaliei
- Infanta Isabel (24 octombrie 1503 - 1 mai 1539), soția împăratului Carol Quintul
- Infanta Beatriz (31 decembrie 1504 - 8 ianuarie 1538), soția lui Carol al III-lea, Duce de Savoia
- Infantele Luís (3 martie 1506 - 27 noiembrie 1555), al 5-lea duce de Beja și tatăl unui copil nelegitim care va pretinde tronul Portugaliei în 1580.
- Infantele Ferdinand (5 iunie 1507 - 7 noiembrie 1534), duce de Guarda, căsătorit în 1529 cu Guiomar Coutinho, contesă de Loulé
- Infantele Alfonso (23 aprilie 1509 - 21 aprilie 1540), cardinal al Bisericii romano-catolice
- Infantele Henrique (31 ianuarie 1512 - 31 ianuarie 1580), cardinal, apoi rege al Portugaliei
- Infanta Maria (n./d. 3 februarie 1513)
- Infantele Duarte (7 octombrie 1515 - 20 septembrie 1540), duce de Guimarães și străbunic al regelui Ioan al IV-lea al Portugaliei. S-a căsătorit cu Isabel de Braganza, fiica lui Jaime, Duce de Braganza.
- Infantele António (1516 - 9 noiembrie 1516)
Cu Eleonora de Habsbourg (căsătorit în 1518):
- Infantele Carlos (18 februarie 1520 - 15 aprilie 1521)
- Infanta Maria (18 iunie 1521 - 10 octombrie 1577)